Din lirica internationala

Pagina 1 din 3 1, 2, 3  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Din lirica internationala

Mesaj Scris de Cruella la data de Lun 22 Mar 2010 - 19:04

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!

Cruella
junior
junior

Mesaje : 269
Puncte : 3146
Reputatie : 6
Data de inscriere : 21/03/2010

Sus In jos

Re: Din lirica internationala

Mesaj Scris de vanda la data de Mier 31 Mar 2010 - 8:09

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Picoteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.
Doar atît, un trecător."

O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă:
,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decît un trecător."

Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l
,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, nici un trecător.

Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!”
Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!''
Doar ecoul trecător.

Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor.
Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!''
Vînt şi nici un trecător.

Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.

Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore!''

Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''.

Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor.
Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''.
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvîntul: «Nevermore»''.

Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor;
Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.

Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.

Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' –
Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !''
Spuse Corbul : ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!''
Spuse Corbul: ,,Nevermore''.

Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.

Corbul-Edgar Allen Poe
avatar
vanda
boboc
boboc

Mesaje : 182
Puncte : 3042
Reputatie : 10
Data de inscriere : 21/03/2010
Localizare : Sant Pol de Mar

http://calatorianoastra.blogspot.com/

Sus In jos

Re: Din lirica internationala

Mesaj Scris de Vizitato la data de Joi 1 Apr 2010 - 20:54

E bine ca mai sunt persoane care iubesc poezia..bravo voua Very Happy

Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Din lirica internationala

Mesaj Scris de vanda la data de Joi 1 Apr 2010 - 23:55

Vrei sa te fac sa o iubesti si tu? Citeste asta...

Cercul


Mergeam pe drum. Era luna, asa, toamna.
Si mă ajunge din urma si trece pe langa mine
Un cerc.
O tuturiga mare de fier. Un cerc
Care mergea singur pe linie.
M-am uitat în urma: I-o fi aruncat cineva?
L-o fi dat de-a tuturiga
Nimeni…
Si, la urma, cine se-l azvarle,
Ca era mare si greu - ca o sina de roata
de car.

Mă uit inainte; cercul isi vedea de cale.
Se-nvartea repede, repede si facea praf.
Tocmai atunci vine al lui Calota, de la deal
- Il vazusi, mă?
- Il vazui. Si incepe să se-nchine.
Ce-o fi cu el, de la ce butie o fi scapat,
Numai Spanu, mai are butii de vin asa de mari,
Pleca si se varsa putina…
Ne miram noi asa si ne dam cu parerea,
Asta al lui Calota se facuse alb, il cam
speriase

Dracovenia,
Si mai apare si Gligorie.
- Il vazusi, mă?
- Nu-l vazui. Ce să vad?
- Cercul?
- Care cerc?
Ghita al lui Calota s-a aplecat si i-a aratat
Urma în tarana. Lasase o urma ca de roata
de car.
-E, cate urme de roti nu sunt pe drum!

Cercul a trecut, asa, valantoace, prin tot
satul.
Unii iI vedeau, altii nu.
Asa, cam din trei, pe langa care trecea,
Doi iI vedeau, unul nu…
Stand noi asa, auzim iar Vuuuu - vuu! Uuu!
Uuu!
Cam cum face o vuva mare…
Si vedem nori de praf…
- Dati-va la o parse, ca vine… Se-ntoarce…
Venea cercul de la deal, parca se inrosise putin
De-atata alergat, de-atata inspectie în
Comuna Bulzesti…

Venea dinspre Pradatorul, trecuse ozaca
prin Fratila
L-am apucat de mana pe Gligorie:
- Il vezi, mă?
- Ce să vad?
- Cercul
- Care cerc?
- Asta de trece acum pe langa noi?
Tu n-auzi ca se cutremura pamantul, vuieste,
scoate praf…
- Nu trece nimic. N-aud nimic. Nu vad nimic.

Cercul s-a apropiat… i-am luat seama: să fi zis
Ca e roata de cabrioleta? nu, ca n-avea spite…
Si prea lumina… E asa ca o aoreola de sfant…
Ca si când capul vreunui sfant s-ar fi rostogolit
în praf
Si aoreola lui il poarta ca o sina…
Si-l imbraca în stralucire…
Mergea vajaind… Si se infierbantase de-atata
invartit,
Scotea scantei, când se atingea de cate
o piatra.
Prin Seculesti, acum era aici la Gura Racului
si precis
Voia să meargă ,si-n Natarai la vale…

M-am dat mai aproape si i-am simtit damful:
mirosea a
Rotund perfect. A geometrie… a spuma
de geometrie,
Adica esenta esentelor…
Am cazut în genunchi,
Asa de usor si de delicat atingea pamantul
Plin de gloduri, al satului.
Ba, calca prin Bulzesti, parca-ar fi mers
Pe luna, tu-i mama masii!
Mă trecusera fiorii si aproape să-mi dea
lacrimile
De atata cinste si minune.

- E, acum iI vazusi? L-am mai intrebat odata
Pe Gligorie, care-si scotea pamantul
de sub unghii
Cu un chibrit.
- Ce să vad?
- Cercul.
- Care cerc?
- Atunci… du-te unde plecasi, ba orbetule!
Ca eu n-am ce discuta cu astia, care nu vad
decât
Ce le arata muierea!
- Hai, mă, il trag pe-al lui Calota…
Avusei noroc mare cu tine,
Ca fusesi aici… ca altfel,
Ne-ar fi povestit cercul în toata lumea,
Ce orbeti sunt în comuna asta.

Povestea cu cercul de foc, venit în inspectie
A circulat mult la noi, din gura în gura.
N-a reusit s-o stinga nici razboiul al doilea,
Abia mai tarziu, cu prefacerile, a trecut
pe planul doi

Si, pana la urma, au biruit ai care nu-l
vazusera.


Marin Sorescu
avatar
vanda
boboc
boboc

Mesaje : 182
Puncte : 3042
Reputatie : 10
Data de inscriere : 21/03/2010
Localizare : Sant Pol de Mar

http://calatorianoastra.blogspot.com/

Sus In jos

Re: Din lirica internationala

Mesaj Scris de Geo la data de Mar 3 Iul 2012 - 22:41

Eu te-am iubit - A S Puskin

Eu te-am iubit si poate ca iubirea
În suflet înca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu îti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii cîndva iubita
Asa adînc, asa gingas cum te-am iubit.
avatar
Geo
senior
senior

Mesaje : 13600
Puncte : 28035
Reputatie : 340
Data de inscriere : 21/03/2010

http://www.youtube.com/user/27Dune

Sus In jos

Re: Din lirica internationala

Mesaj Scris de Maria la data de Dum 4 Noi 2012 - 17:20

Cantecul Sufletului
de Kahlil Gibran

În adâncul inimii mele Se-aude un cântec fără versuri
Un cântec ce trăieşte În sămânţa inimii mele.
Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;
Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană
Şi zboară, dar nu peste buzele mele. Cum să îl cânt?
Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;
Cui să îl cânt? Căci locuieşte în casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate.
Când privesc în mine, Văd umbra umbrei sale;
Când îmi ating vârful degetelor Îi simt vibraţiile.
Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezenţa,
Aşa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;
Lacrimile mele îl dezvăluie,
Aşa cum picăturile strălucitoare de rouă
Dezvăluie taina unui trandafir veştejit.
Este un cântec ce s-a născut din contemplaţie
Şi adus la suprafaţă de către linişte,
Evitat de larmă,
Îmbrăţişat de adevăr,
Repetat de vise,
Înţeles de dragoste,
Ascuns de trezire
Şi cântat de suflet
Este cântecul dragostei.
Ce Cain sau Esaul ar putea să-l cânte?
Este cu mult mai parfumat decât iasomia;
Ce voce l-ar putea înrobi?
Este pecetluit la inimă, ca taina unei fecioare;
Ce coardă l-ar putea face să vibreze?
Cine îndrăzneşte să uneasă urletul mării
Cu ciripitul unei privighetori?
Cine îndrăzneşte să asemuiască strigătele unei furtuni
Cu suspinul unui copil?
Cine îndrăzneşte să spună cu voce tare
Cuvintele pe care numai inima le poate rosti?
Ce fiinţă omenească îndrăzneşte să cânte Cântecul lui Dumnezeu?


_________________
„Dacă vrei să duci o viaţă fericită, leagă-te de un scop nu de oameni ori de obiecte“. Albert Einstein
avatar
Maria
senior
senior

Mesaje : 6913
Puncte : 15957
Reputatie : 526
Data de inscriere : 31/05/2012
Localizare : Pretutindeni

Sus In jos

Re: Din lirica internationala

Mesaj Scris de Geo la data de Sam 1 Dec 2012 - 7:34

Nu sunt oare vrednic de iubire?

Nu sunt oare vrednic de iubire?
Nu tii tu la mine cat de cat...
Ochii ti-i ascunzi si in nestire'
Bratele ma cuprind de dupa gat.

Voluptoasa, tanara, fierbinte,
Nu-s cu tine gingas si nici rau.
Cate buza, cate maini tii minte?
Cati ai dezmierdat la sanul tau?

Nimeni n-a stiut sa te aprinda,
S-au topit ca umbrele sub pasi.
Ai lasat pe multi sa te cuprinda,
Pe genunchii mei precum te lasi.

Stiu ca esti cu gandul dus departe,
Ca ascunzi un altul in priviri,
Dar nici mie nu-mi esti draga foarte,
podidit de scumpe amintiri.

Nu lua drept soarta nalucirea
Patimasa de o clipa doar, -
Cum ne-a fost fugara intalnirea,
Nici dezbinul nu-mi va fi amar.

Vei pleca si tu sa-ti vanturi zgura
De pe suflet poate intr-o zi,
Dar pe cine n-a stiut arsura
Sarutarii, cruta-l, nu-l trezi!

Si cu-n altul de vei trece poate,
Flecarind navalnic de amor,
Negresit hazardul ma va scoate
In cararea ta ratacitor.

Si simtind caldura altui umar,
Pogorandu-ti ochii ca prin vis,
Vesi rosti in soapta: "Seara buna!"
Voi raspunde: "Seara buna miss!"

Si nimic in suflet sa adie.
Sa trezeasca un fior in noi...
Nu, iubirea moarta nu invie,
Dorul stins nu-l mai aprinzi apoi.

Serghei Esenin
avatar
Geo
senior
senior

Mesaje : 13600
Puncte : 28035
Reputatie : 340
Data de inscriere : 21/03/2010

http://www.youtube.com/user/27Dune

Sus In jos

Re: Din lirica internationala

Mesaj Scris de Maria la data de Sam 1 Dec 2012 - 8:32

WHITMAN
În româneşte de Mihnea Gheorghiu
Zile senine

Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii,
prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate
furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute
culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia
spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat,
îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate
şi merele coapte atârnă, obosite şi
leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite
zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.

_________________
„Dacă vrei să duci o viaţă fericită, leagă-te de un scop nu de oameni ori de obiecte“. Albert Einstein
avatar
Maria
senior
senior

Mesaje : 6913
Puncte : 15957
Reputatie : 526
Data de inscriere : 31/05/2012
Localizare : Pretutindeni

Sus In jos

Re: Din lirica internationala

Mesaj Scris de Geo la data de Mar 11 Dec 2012 - 19:47

Viscolul prinde colbul sa-si lepede

Viscolul prinde colbul sa-si lepede,
Luneca-o troica, luneca repede.
Vesela-n troica, peste întindere,
O tinerete fuge cu-aprindere.
Unde mi-s oare zilele proaspete?
Dar fericirea ce-am vrut-o oaspete?
Toate pierira-n iarna salbatica,
Precum aceasta troica zanatica .

de Serghei Esenin

_________________
''Ori de cate ori lumea este de acord cu mine,
simt ca eu trebuie sa fi gresit.'' O.W.
avatar
Geo
senior
senior

Mesaje : 13600
Puncte : 28035
Reputatie : 340
Data de inscriere : 21/03/2010

http://www.youtube.com/user/27Dune

Sus In jos

Re: Din lirica internationala

Mesaj Scris de Dor la data de Mar 11 Dec 2012 - 22:28

Ca ti-s senine zilele senile...pot intelege, da' ti-ar troica de cap sa-ti fie... Laughing

_________________
Cine vrea sa-i fie bine
Sa ia viata-asa cum vine...
avatar
Dor
junior
junior

Mesaje : 796
Puncte : 4394
Reputatie : 69
Data de inscriere : 21/03/2010

Sus In jos

Re: Din lirica internationala

Mesaj Scris de Maria la data de Mar 11 Dec 2012 - 22:44

ufff Dor, cum schimbi tu sensurile ! Razz

_________________
„Dacă vrei să duci o viaţă fericită, leagă-te de un scop nu de oameni ori de obiecte“. Albert Einstein
avatar
Maria
senior
senior

Mesaje : 6913
Puncte : 15957
Reputatie : 526
Data de inscriere : 31/05/2012
Localizare : Pretutindeni

Sus In jos

Re: Din lirica internationala

Mesaj Scris de Geo la data de Mier 12 Dec 2012 - 7:36

E de inteles la Dor , el face referire la troica de pe sticla de vodca ''saniutza'' , dupa ce i-a golit continutul ...
Cum sa-l inteleaga pe Esenin daca e bun prieten cu Bachus ? thinking
avatar
Geo
senior
senior

Mesaje : 13600
Puncte : 28035
Reputatie : 340
Data de inscriere : 21/03/2010

http://www.youtube.com/user/27Dune

Sus In jos

Re: Din lirica internationala

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 1 din 3 1, 2, 3  Urmatorul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum